//////////////////////////////////////
Showing posts with label ro. Show all posts
Showing posts with label ro. Show all posts
Thursday, March 18, 2010
Saturday, November 14, 2009
Monday, November 09, 2009
Tuesday, November 03, 2009
Monday, October 19, 2009
Tuesday, August 04, 2009
Sputnik
Ma bucur de experienta calatoriilor acasa. Dupa multa vreme dupa ce s-au intamplat si fara ajutorul fotografiilor sau a altor artificii de memorii.
Recistesc Iubita mea, Sputnik de Haruki Murakami si printr-o succesiune oarecare de evenimente care puncta sirul povestiri mi-a revenit in minte Vietnamul. Zgomotul apei batanduse de barca si valurile imprastiate de motiunea barcii.
Nu ma consider o persoana romantica. Apreciez detalii estetice si ma bucur de simfonia de senzatii oferite de imprajurari idilice dar sunt prea inchistat in detaliile practice. Doar in momente de relaxare (dupa un efort considerabil) it happens that I dive in memories.
Another memory that keeps repeating now, attached with the irony of it, is another moment that might seem a postcard snapshot. The beach Sihanouk Ville Cambodgia and the terasse overlooking the sunset between the palms floating on the calming blue of the ocean (or was that a sea?). Probably the most rated romantic moment I was lucky to experience till now. If I keep writting this might seem a cheap touristic broshure. I have to smile at this memory though, cause Pedro was my freshly ex Cari at that moment and even so we bonded in a relax non verbal matter that I havent experience before. Maybe was the place and the person. Or just the place.
Those are feelings, remote non visual memories that werent valued at that moment as they should have been (but what should have I done? Jump around of joy and try to take mental pictures?).
Myu, una dintre personajele carti ajunge la concluzia ca fara un companion (sputnik) nu ar fii ajuns la intesitatea trairii unei vacante asemanatoare cu ale mele, in care grijile si responsabilitatiile zilnice dispar ca o gluma proasta. Undeva, printre liniile de text am realizat ca nu o inteleg. Sau, that personally I dont seem to have a common ground with her. Even with travel partners my experiences are personal, I can not share and probably I not able or not willing to share them.
Or havent I reach yet a point were I could bond with a soul even next to a garbage bin.
Tonight, I think I am a sad person without feeling sad.
Recistesc Iubita mea, Sputnik de Haruki Murakami si printr-o succesiune oarecare de evenimente care puncta sirul povestiri mi-a revenit in minte Vietnamul. Zgomotul apei batanduse de barca si valurile imprastiate de motiunea barcii.
Nu ma consider o persoana romantica. Apreciez detalii estetice si ma bucur de simfonia de senzatii oferite de imprajurari idilice dar sunt prea inchistat in detaliile practice. Doar in momente de relaxare (dupa un efort considerabil) it happens that I dive in memories.
Another memory that keeps repeating now, attached with the irony of it, is another moment that might seem a postcard snapshot. The beach Sihanouk Ville Cambodgia and the terasse overlooking the sunset between the palms floating on the calming blue of the ocean (or was that a sea?). Probably the most rated romantic moment I was lucky to experience till now. If I keep writting this might seem a cheap touristic broshure. I have to smile at this memory though, cause Pedro was my freshly ex Cari at that moment and even so we bonded in a relax non verbal matter that I havent experience before. Maybe was the place and the person. Or just the place.
Those are feelings, remote non visual memories that werent valued at that moment as they should have been (but what should have I done? Jump around of joy and try to take mental pictures?).
Myu, una dintre personajele carti ajunge la concluzia ca fara un companion (sputnik) nu ar fii ajuns la intesitatea trairii unei vacante asemanatoare cu ale mele, in care grijile si responsabilitatiile zilnice dispar ca o gluma proasta. Undeva, printre liniile de text am realizat ca nu o inteleg. Sau, that personally I dont seem to have a common ground with her. Even with travel partners my experiences are personal, I can not share and probably I not able or not willing to share them.
Or havent I reach yet a point were I could bond with a soul even next to a garbage bin.
Tonight, I think I am a sad person without feeling sad.
Monday, June 15, 2009
Emilia Dima Jurca
Our theater teacher passed away.
She taught us self confidence, diction and how to sit on a chair on a stage.
May you, dear Doamna Emi rest in peace.
She taught us self confidence, diction and how to sit on a chair on a stage.
May you, dear Doamna Emi rest in peace.
Teatrul vesnic tanar
Sunday, June 07, 2009
Faust
For me, as a theatre onlooker, the theatre season is over. There is no stage, no actor, no director that I want to play with my mind and caress me with his visions. After seeing 3 undoubtedly* good plays I cant even muster the will to even watch a movie.
The last of this series was Faust by Goethe, directed by Purcarete in Sibiu (Teatrul Radu Stanca) with Ofelia Popii as Mephisto. I dont have the gift of words to even try to describe the unleashed energies and nightmares, but I can tell you that. After the play, when I've met the leading actress Ofelia, an old friend from my teenage years, I could not look into her eyes. Was like looking in the eyes of pure evil. Even if she was as warm and natural as I remember her.
Reading a bit about the play on some blogs I read somewhere (sorry but I cant find the link anymore) that Purcarete version of Faust is a full demonstration of what theater really is.Or it should.
I would go again to see Faust, thats for sure.
As a side note, while watching Afrims or Purcarete's plays is a bit like suffering of ADD. Universes semiotically layered, rich in details, new languages developed, that at the first viewing you are like a child trying to understand the cause and effect (Faust) and the difference of good and evil (Afrim); to realize, for the later, that you cannot distinguish and filter those through ration but through emotions and passions. But through which emotions or passions to judge?
*it is a personal opinion
The last of this series was Faust by Goethe, directed by Purcarete in Sibiu (Teatrul Radu Stanca) with Ofelia Popii as Mephisto. I dont have the gift of words to even try to describe the unleashed energies and nightmares, but I can tell you that. After the play, when I've met the leading actress Ofelia, an old friend from my teenage years, I could not look into her eyes. Was like looking in the eyes of pure evil. Even if she was as warm and natural as I remember her.
Reading a bit about the play on some blogs I read somewhere (sorry but I cant find the link anymore) that Purcarete version of Faust is a full demonstration of what theater really is.Or it should.
Source: Oana Fofiu, Ovidiu Dumitru Matiu
I would go again to see Faust, thats for sure.
As a side note, while watching Afrims or Purcarete's plays is a bit like suffering of ADD. Universes semiotically layered, rich in details, new languages developed, that at the first viewing you are like a child trying to understand the cause and effect (Faust) and the difference of good and evil (Afrim); to realize, for the later, that you cannot distinguish and filter those through ration but through emotions and passions. But through which emotions or passions to judge?
*it is a personal opinion
Friday, June 05, 2009
Omul Perna
impressive! vibrant! emotional!
Se joaca la teatrul Maria Filloti din Braila
in regia lui Radu Afrim
scrisa de Martin McDonagh
Se joaca la teatrul Maria Filloti din Braila
in regia lui Radu Afrim
scrisa de Martin McDonagh
Thursday, May 28, 2009
Wednesday, May 06, 2009
Sunday, April 19, 2009
Monday, April 06, 2009
Tuesday, March 31, 2009
Mandru for being myself
Acum cateva saptamani unul dintre initiatorii gaypride.ro m-a rugat sa scriu un articol la sectiunea "marturii" de pe gaypride.ro lasandu-mi un mesaj pe facebook:
"...
Vroiam sa te rog sa scrii un testimonial pentru gaypride.ro despre ce vrei tu, cat timp este pozitiv, max o pag word, fara diacritice.
..."
Which I did:
///////////////// ///////////////////////////// ////////////////////////////
Mi-am scris in palma “Happy boy” si i-am dat palma sa o citeasca.
Acela a fost primul meu coming out, in varf de pat la 17 ani fata de o prietena. Nu a inteles ce am vrut sa spun cu Happy Boy (un termen auzit intr-un film) si tremurand i-am spus ca avem interese comune si ca imi place foarte mult de Vlad. “Oh, I’m more open-minded than I thought” a fost raspunsul ei. Pentru mine cuvantul gay era inca greu de pronuntat.
Al doilea coming out a fost mai usor. Am facut un pariu pe o sticla de vin ca exista lucruri pe care nu le stie despre mine.
-”I’m gay”
-”Stiu” a fost raspunsul ei.
A castigat sticla de vin si foarte mult respect din partea mea ca m-a asteptat. Am baut sticla de vin impreuna.
Familia, mama, a aflat singura, in timp ce eu eram la 1600 km departare.
Crezand ca a gasit o nisa de afaceri a deschis primul gay club oficial din Arad (ironic, nu?). Si cum eram singurul tip roscat cu parul lung din Arad era inevitabil sa nu afle. M-a sunat intr-o seara si m-a intrebat cu ce a gresit. Nici acum nu intelege ca nu a gresit dar se consoleaza ca fiul ei nu e “betiv sau drogat”. Si imi respecta sexualitatea chiar daca pentru ea este o alegere. Dar acum toti vecini stiu de “alegerea” mea. Si ca nu sunt un drogat.
Am petrecut 6 ani in Elvetia, unde Christopher Street Parade nu mai este o manifestare publica de care societatea mai are cu adevarat nevoie. O societate unde te simti in siguranta cand iti tii prietenul de mana sub priviriile discrete si curioase ale trecatoriilor; unde iti prezinti partenerul colegiilor de biroul la o petrecere onomastica aleatorie; unde fosta profesoara si fosti colegi de clasa isi manifesta regretul fata de recenta despartire; unde parteneriatul cupluriilor de acelasi sex este recunoscut (o modificare recenta dar importanta). Unde esti asa cum te simti. Si te simti mai liber.
Odata intors in Romania, din
obisnuita si
nu
curaj,
am pastrat aceeasi deschidere fata de prieteni, amici si colaboratori. Recunosc, obisnuita incepe sa ceara efort. Lipsa de asumare a celorlalti prieteni gay din cercurile frecventate si limbajul codificat sunt inhibatoare si frustrante. Si e greu sa ii convingi sa aiba increderea de sine si in acei oameni cu care impart ceaiul, berea si vinul aproape seara de seara. Si seriile sunt lungi si adevarurile alunecoase.
Nici pe gaypride.ro lucruriile nu sunt mai asumate sau mandre. “Marturii” nesemnate, initiatorii care se ascund in spatele mainilor, marturii care incep cu “Im hetero but my best friend is gay”. Dar macar fac un efort activ, fata de ei si fata de lipsa de educatie civica a societatii.
Dar sa intorc degetul inspre mine. Nu cred ca inteleg cu adevarat societatea si riscul expunerii. Daca curajul meu este o inconstienta ideologica si nu o atitudine asumata activ (e usor sa fii gay in mediul tau selectiv de prieteni intelectuali si intr-o familie care se teme mai mult de deviatii mentale chimice decat “alegeri” sexuale) atunci
nu pot fii mandru
la nivel de exemplu. Pentru ca nu indraznesc sa schitez in public un gest de tandrete fata de partenerul meu, pentru ca nici locuind in Bucuresti nu cred as merge la Gay Parade, pentru ca bula mea de siguranta e prea importanta pentru a o expune lipsei de toleranta a marii majoritati.
///////////////// ///////////////////////////// ////////////////////////////
Articolul a fost trimis cu mentiunea "I am sorry (for not being as positive as desired)" si a fi semnat cu numele meu intreg si poza de pe profilul facebook (the same as the one here)
S-a decis, diplomatic si sincer, sa nu se publice.
"...
Vroiam sa te rog sa scrii un testimonial pentru gaypride.ro despre ce vrei tu, cat timp este pozitiv, max o pag word, fara diacritice.
..."
Which I did:
///////////////// ///////////////////////////// ////////////////////////////
Mi-am scris in palma “Happy boy” si i-am dat palma sa o citeasca.
Acela a fost primul meu coming out, in varf de pat la 17 ani fata de o prietena. Nu a inteles ce am vrut sa spun cu Happy Boy (un termen auzit intr-un film) si tremurand i-am spus ca avem interese comune si ca imi place foarte mult de Vlad. “Oh, I’m more open-minded than I thought” a fost raspunsul ei. Pentru mine cuvantul gay era inca greu de pronuntat.
Al doilea coming out a fost mai usor. Am facut un pariu pe o sticla de vin ca exista lucruri pe care nu le stie despre mine.
-”I’m gay”
-”Stiu” a fost raspunsul ei.
A castigat sticla de vin si foarte mult respect din partea mea ca m-a asteptat. Am baut sticla de vin impreuna.
Familia, mama, a aflat singura, in timp ce eu eram la 1600 km departare.
Crezand ca a gasit o nisa de afaceri a deschis primul gay club oficial din Arad (ironic, nu?). Si cum eram singurul tip roscat cu parul lung din Arad era inevitabil sa nu afle. M-a sunat intr-o seara si m-a intrebat cu ce a gresit. Nici acum nu intelege ca nu a gresit dar se consoleaza ca fiul ei nu e “betiv sau drogat”. Si imi respecta sexualitatea chiar daca pentru ea este o alegere. Dar acum toti vecini stiu de “alegerea” mea. Si ca nu sunt un drogat.
Am petrecut 6 ani in Elvetia, unde Christopher Street Parade nu mai este o manifestare publica de care societatea mai are cu adevarat nevoie. O societate unde te simti in siguranta cand iti tii prietenul de mana sub priviriile discrete si curioase ale trecatoriilor; unde iti prezinti partenerul colegiilor de biroul la o petrecere onomastica aleatorie; unde fosta profesoara si fosti colegi de clasa isi manifesta regretul fata de recenta despartire; unde parteneriatul cupluriilor de acelasi sex este recunoscut (o modificare recenta dar importanta). Unde esti asa cum te simti. Si te simti mai liber.
Odata intors in Romania, din
obisnuita si
nu
curaj,
am pastrat aceeasi deschidere fata de prieteni, amici si colaboratori. Recunosc, obisnuita incepe sa ceara efort. Lipsa de asumare a celorlalti prieteni gay din cercurile frecventate si limbajul codificat sunt inhibatoare si frustrante. Si e greu sa ii convingi sa aiba increderea de sine si in acei oameni cu care impart ceaiul, berea si vinul aproape seara de seara. Si seriile sunt lungi si adevarurile alunecoase.
Nici pe gaypride.ro lucruriile nu sunt mai asumate sau mandre. “Marturii” nesemnate, initiatorii care se ascund in spatele mainilor, marturii care incep cu “Im hetero but my best friend is gay”. Dar macar fac un efort activ, fata de ei si fata de lipsa de educatie civica a societatii.
Dar sa intorc degetul inspre mine. Nu cred ca inteleg cu adevarat societatea si riscul expunerii. Daca curajul meu este o inconstienta ideologica si nu o atitudine asumata activ (e usor sa fii gay in mediul tau selectiv de prieteni intelectuali si intr-o familie care se teme mai mult de deviatii mentale chimice decat “alegeri” sexuale) atunci
nu pot fii mandru
la nivel de exemplu. Pentru ca nu indraznesc sa schitez in public un gest de tandrete fata de partenerul meu, pentru ca nici locuind in Bucuresti nu cred as merge la Gay Parade, pentru ca bula mea de siguranta e prea importanta pentru a o expune lipsei de toleranta a marii majoritati.
///////////////// ///////////////////////////// ////////////////////////////
Articolul a fost trimis cu mentiunea "I am sorry (for not being as positive as desired)" si a fi semnat cu numele meu intreg si poza de pe profilul facebook (the same as the one here)
S-a decis, diplomatic si sincer, sa nu se publice.
Thursday, March 26, 2009
Tuesday, March 10, 2009
Monday, February 16, 2009
19 februarie - 19 aprilie 2009
EXPOZITIE
STATEMENT
STATEMENT este un plan de expozitie. Un traseu. Un process. Story board-ul unui centru de arta contemporana astazi. O demonstratie conceptuala a liniilor de forta care ordoneaza viata intelectuala si viata pur si simplu.
Curator: Lia Perjovschi
Opening: 19 februarie 2009, ora 19
PAVILION UNICREDIT
Adresa: Sos. Nicolae Titulescu nr. 1 (Piata Victoriei), Bucuresti
More info: here
EXPOZITIE
STATEMENT
STATEMENT este un plan de expozitie. Un traseu. Un process. Story board-ul unui centru de arta contemporana astazi. O demonstratie conceptuala a liniilor de forta care ordoneaza viata intelectuala si viata pur si simplu.
Curator: Lia Perjovschi
Opening: 19 februarie 2009, ora 19
PAVILION UNICREDIT
Adresa: Sos. Nicolae Titulescu nr. 1 (Piata Victoriei), Bucuresti
More info: here
Thursday, January 22, 2009
messenger conversation
vali aparatura 10:10
da sfoara in tzara dupa grupa AB pozitiv...daca cineva e dispus sa doneze...ptr o fetitza cu leucemnie...e la fundeni, are 9 ani...si pana la operatie face transf zilnice ... ID: nico_popac...da-l mai departe
.raoul 10:25
bine ca mi-ai trimis mesajul. Stiu pe cineva!!!
.raoul 10:26
oh wait. e homosexual si nu poate dona sange. sorry
da sfoara in tzara dupa grupa AB pozitiv...daca cineva e dispus sa doneze...ptr o fetitza cu leucemnie...e la fundeni, are 9 ani...si pana la operatie face transf zilnice ... ID: nico_popac...da-l mai departe
.raoul 10:25
bine ca mi-ai trimis mesajul. Stiu pe cineva!!!
.raoul 10:26
oh wait. e homosexual si nu poate dona sange. sorry
Wednesday, January 21, 2009
Subscribe to:
Posts (Atom)